septimă¹ sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~me / E: ger Septime cf it settima] (Muz) 1 Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanță de șapte trepte. 2 Treapta a șaptea de la o treaptă dată.

SEPTIMĂ¹ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzînd șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. [< lat. septima, cf. fr. septième].

SEPTIMĂ¹ s. f. (muz.) interval de șapte trepte; treapta a șaptea de la o treaptă dată. (< germ. Septime, it. settima)

SEPTIMĂ¹ ~e f. Interval dintre două sunete ale gamei diatonice, care cuprinde șapte trepte ale scării muzicale. /<germ. Septime

septimă s. f., g.-d. art. septimei; pl. septime

septimă s. f., g.-d. art. septimei; pl. septime

septimă (muz., sport) s. f., g.-d. art. septimei; pl. septime

septimă, a șaptea treaptă* a scării diatonice*. O septimă conține șapte trepte. Răsturnarea* ei este secunda*. Este considerat un interval* simplu, cu două aspecte de bază: mare sau mic și cu două aspecte secundare: mărit sau micșorat. Din punct de vedere armonic și contrapunctic este o disonanță*. Acordul* de s. cuprinde suprapunerea a trei terțe*. Acordul de s. de dominantă se construiește pe dominanta* unei tonalități (2), cele trei terțe fiind cuprinse în cadrul unei s. mici.