SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

semnatar, ~ă [At: GHICA, C. E. II, 460 / V: (îvr) sign~ / Pl: ~i, ~e / E: semna cf fr signataire] 1-4 smf, a (Persoană) care (fixează în scris și) semnează o scrisoare, un tratat, o convenție, un acord etc. Si: (rar) subscriitor (1) semnător (3-6). 5 smf Autor (al unei scrieri).

SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

SEMNATAR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție.

SEMNATAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].

SEMNATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)

SEMNATAR ~ă ( ~i, ~e) m. și f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire

*semnatár, -ă s. (fr. signataire, după rom. semn). Iscălitor, cel care a iscălit: semnatara unuĭ contract.

signatar, ~ă smf, a vz semnatar

semnatar s. m., pl. semnatari

semnatar s. m., pl. semnatari

semnatar s. m., pl. semnatari

SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)

SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul de mai jos.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (~ petiției.)