11 definiții pentru semnalizator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNALIZATÓR, -OÁRE, semnalizatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca schimbarea direcției de mers a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

semnalizator, ~oare [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 61 / Pl: ~i, ~oare / E: semnaliza + -tor] 1 a Care transmite semnale (1) la distanță. 2 a Care comunică prin semnale (1). 3 sn Instalație pentru semnalizare (1). 4 sn Indicator luminos al unui autovehicul, care marchează schimbarea direcției de mișcare. 5-6 sn (Rar) Semafor (2, 4). 7 smf Persoană care semnalizează (1).

SEMNALIZATÓR, -OÁRE, semnalizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția de orientare a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

SEMNALIZATÓR2, semnalizatoare, s. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția și sensul în care se vor orienta acestea.

SEMNALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care transmite semnale, care semnalizează. // s.n. 1. Semafor. 2. Indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția în care se îndreaptă acesta. [< semnaliza + -tor].

SEMNALIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează. II. s. n. 1. semafor. 2. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta. (după fr. signalisateur)

SEMNALIZATÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulației pe calea ferată, pe străzi etc.; semafor; stop. 2) Indicator luminos la autovehicule, care arată schimbarea direcției de mers. /a semnaliza + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semnalizatór2 (obiect) s. n., pl. semnalizatoáre

semnalizatór (obiect) s. n., pl. semnalizatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMNALIZATÓR s. v. autostop, semafor, stop.

semnalizator s. v. AUTOSTOP. SEMAFOR. STOP.

Intrare: semnalizator (s.n.)
semnalizator3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnalizator
  • semnalizatorul
plural
  • semnalizatoare
  • semnalizatoarele
genitiv-dativ singular
  • semnalizator
  • semnalizatorului
plural
  • semnalizatoare
  • semnalizatoarelor
vocativ singular
plural

semnalizator (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • 1.1. Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca schimbarea direcției de mers a acestora.
      surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00

etimologie:

  • Semnaliza + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN