8 definiții pentru semiconductor (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMICONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

SEMICONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

semiconductor, ~oare [At: LTR2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr semi-conducteur] 1 a (D. substanțe, materiale etc.) Care are o conductibilitate electrică intermediară între cea a metalelor și cea a izolatoarelor. 2 sm Material solid, cristalin, a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor, dar mai bună decât cea a izolatoarelor, cu diverse utilizări în electrică. 3 sm (Pex) Component electronic activ din semiconductoare (2). 4 a (D. dispozitive, aparate etc.) Care este bazat pe folosirea semiconductoarelor (2). 5 a Care are în componența sa semiconductoare (3).

SEMICONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, adj. (Despre substanțe, materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mică în raport cu aceea a substanțelor izolante.

SEMICONDUCTOR, -OARE adj., s. m. (material) cu conductibilitate selectivă între cea a metalelor și cea a izolatorilor. (< fr. semiconducteur)

SEMICONDUCTOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre materiale) Care are conductibilitate electrică intermediară. 2) (despre dispozitive) Care funcționează pe baza materialelor cu conductibilitate electrică intermediară. /<fr. semi-cunducteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semiconductor1 adj. m., pl. semiconductori; f. sg. și pl. semiconductoare

semiconductor1 adj. m., pl. semiconductori; f. sg. și pl. semiconductoare

semiconductor adj. m., s. m., pl. semiconductori; f. sg. și pl. semiconductoare

Intrare: semiconductor (adj.)
semiconductor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semiconductor
  • semiconductorul
  • semiconductoru‑
  • semiconductoare
  • semiconductoarea
plural
  • semiconductori
  • semiconductorii
  • semiconductoare
  • semiconductoarele
genitiv-dativ singular
  • semiconductor
  • semiconductorului
  • semiconductoare
  • semiconductoarei
plural
  • semiconductori
  • semiconductorilor
  • semiconductoare
  • semiconductoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semiconductor, semiconductoareadjectiv

  • 1. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor; (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.