18 definiții pentru selenit selenită (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SELENÍT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.

SELENÍT2, seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite.

SELENÍT2, seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite.

selenit1 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: sf / Pl: ~iți sm, (îvr) ~uri sn / E: fr sélénite] 1 Varietate fibroasă de ghips de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos, sidefat, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. 2 Sare incoloră a acidului selenios, cu proprietăți asemămătoare sulfaților corespunzători.

selenit2, [At: BARASCH, M. III, 188/27 / Pl: ~iți, ~e / E: fr sélénite] 1 sm (Liv) Locuitor imaginar al lunii. 2 sm (Rar) Selenaut. 3-7 a (Rar) Selenar (1-5).

SELENÍT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.

SELENÍT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semi-transparent, de culoare galbenă-aurie.

SELENÍT2, seleniți, s. m. (În literatura fantastică) Locuitor imaginar din lună.

SELENÍT1 s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite].

SELENÍT2 s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună].

SELENÍT1 s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite)

SELENÍT2, -Ă I. adj. selenar. II. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut. (< fr. sélénite)

SELENÍT n. Varietate de ghips de culoare galbenă-aurie sau albă, din care sunt confecționate obiecte decorative. /<fr. sélénite

*selenítă f., pl. e (vgr. selenites, d. seléne, lună). Chim. Gips.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

selenít s. m., pl. seleníți

selenít (substanță, persoană) s. m., pl. seleníți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: selenit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selenit
  • selenitul
  • selenitu‑
plural
  • seleniți
  • seleniții
genitiv-dativ singular
  • selenit
  • selenitului
plural
  • seleniți
  • seleniților
vocativ singular
plural
selenită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selenită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)