opțiuni

11 definiții pentru selemet silimet zelemet selamet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SELEMÉT s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimét s. n.] – Din tc. selâmet.

SELEMÉT s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimét s. n.] – Din tc. selâmet.

selemet s vz selamet

SELEMÉT s. n. (Învechit, în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe chir Ianulea un fel de groază. CARAGIALE, S. N. 40. – Variante: selamét, silimét (FILIMON, la TDRG) s. n.

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. – Și selimet, silemet, silimet, zelemet.

SILIMÉT s. n. v. selemet.

SELAMÉT s. n. v. selemet.

silimet n. V. selimet: putem în scurt timp să-l scoatem la silimet FIL.

silimét V. selemet.

zelemét, V. selemet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

selemét (înv.) s. n.

selemét s. n.

Intrare: selemet
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selemet
  • selemetul
  • selemetu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • selemet
  • selemetului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silimet
  • silimetul
  • silimetu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • silimet
  • silimetului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelemet
  • zelemetul
  • zelemetu‑
plural
  • zelemeturi
  • zelemeturile
genitiv-dativ singular
  • zelemet
  • zelemetului
plural
  • zelemeturi
  • zelemeturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selamet
  • selametul
  • selametu‑
plural
  • selameturi
  • selameturile
genitiv-dativ singular
  • selamet
  • selametului
plural
  • selameturi
  • selameturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

selemet silimet zelemet selamet

  • 1. învechit expresie A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe chir Ianulea un fel de groază. CARAGIALE, S. N. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: