selam s [At: (a. 1693) ȘIO II₂, 107 / V: ~leam, ~lem, salam / Pl: ? / E: tc selâm] 1 (Tcî) Salut¹. 2 (Înv; îlv) A face (sau a da, reg, a-și da) ~(ul) A se saluta. 3 Buchet de flori (oferit în semn de omagiu) în care maniera de aranjare a florilor are o valoare simbolică. 4 (Îs) ~-aga Reprezentant al sultanului sau al vizirului însărcinat să răspundă la salutul trimis acestora de către domnitorul unui stat Si: seleam-agasi. 5 (Îs) ~-ceauș Reprezentant al domnului care avea sarcina de a-l preceda, de a-i anunța sosirea și de a răspunde, în numele publicului, la salutul domnului. 6 (Îas) Șef al gărzii domnești. 7 (Înv; irn) Selamlâc (2).

salam² s vz selam

selam-agasi sms vz seleam-agasi

seleam s vz selam

selem² s vz selam

SELÁM s. v. salut, salutare.

selam s. v. SALUT. SALUTARE.

selám s.n. (înv.) 1. salut. 2. (în sintagme) selam-aga = reprezentant al sultanului sau al vizirului însărcinat să răspundă la salutul trimis acestora de către domnitorul unui stat; seleam-agasi; selam-ceauș = reprezentant al domnului, pe care îl preceda, îi anunța sosirea și răspundea, în numele publicului, la salutul adresat de domn; șef al gărzii domnești. 3. (înv.; ir.) parte a casei (la turci) rezervată bărbaților și musafirilor; selamlâc.