SELAM subst. (Mold., ȚR) În loc. vb. A face (a da) selam(ul) = a saluta. A: Le-au dat seleamul de buna venire. N. COSTIN. Au făcut selamul dupe obiceiu despre partea împăratului. IM 1754, 142^r. B: Au făcut selemul despre partea împăratului. ISTORIA MOREII; cf. IM 1730, 200^v. Variante: seleam (N. COSTIN), selem (ISTORIA MOREII). Etimologie: tc. selâm. Cf. privistului, priviti.