segrega [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 33/19 / Pzi: segreg / E: lat segregare, it segregare] 1 vt (Rar) A separa (1). 2 vr (Blg; spc; d. genele alele ale unui organism heterozigot) A se separa în timpul diviziunii, formând indivizi cu caractere distincte. 3 vi (Mtg; d. componenții unui aliaj) A se separa sau a se repartiza neuniform în timpul solidificării, datorită diferenței dintre punctele de topire. 4 vr (Cns; spc; d. materialele granuloase din betonul sau din mortarul depozitat sau transportat) A se separa în straturi de consistență diferită.

SEGREGA, pers. 3 segregă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A produce segregații. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa.

SEGREGA vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].

SEGREGA vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)

A SEGREGA segreg tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare

A SE SEGREGA pers. 3 se segregă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare

segrega (a ~) (desp. se-gre-) vb., ind. prez. 3 segregă, imperf. 3 pl. segregau; conj. prez. 3 să segrege

segrega (a ~) (se-gre-) vb., ind. prez. 3 segregă

segrega vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segreg, 3 sg. și pl. segregă

SEGREGA vb. v. despărți, izola, separa.

segrega vb. v. DESPĂRȚI. IZOLA. SEPARA.