11 definiții pentru sectar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

sectar, [At: NEGULICI, E. I, 221/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr sectaire] 1 smf Membru înflăcărat (și intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice Si: (rar) sectarist (1). 2 smf (Spc) Membru al unei secte eterogene Si: (rar) sectarist (2). 3 smf (Pex) Adept al unei doctrine Si: (rar) sectarist (3). 4 a Care ține de sectă. 5 a Privitor la sectă. 6 a (Pex) Care se detașează de o grupare, de spiritul general. 7 a Care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu.

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTÁR1, sectari, s. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). V. sectant. [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120. Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227.

SECTÁR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

SECTÁR1 m. și f. Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire

sectar m. 1. membrul unei secte religioase; 2. partizan aprig al unei doctrine sau sisteme.

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sectár2 (adept al unei secte) s. m., pl. sectári

sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg. sectáră, pl. sectáre

Intrare: sectar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectar
  • sectarul
  • sectaru‑
plural
  • sectari
  • sectarii
genitiv-dativ singular
  • sectar
  • sectarului
plural
  • sectari
  • sectarilor
vocativ singular
  • sectarule
  • sectare
plural
  • sectarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sectar, -ă (persoană) sectară

  • 1. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120.
      surse: DLRLC
    • Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227.
      surse: DLRLC

etimologie: