secfiu¹ sm [At: BORZA, D. 59 / V: segf~, sacf~ (A și: sacfiu), saftiu, samf~, sanfie, sanf~, sanhiu, săcf~, săcif~, sănhiu / A și: secfiu / Pl: ~ii / E: mg szegfü] 1 (Reg; îc) Sacfiu-îngrămădit (sau -de-vară) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 2 (Reg; îc) Sacfiu-turcesc (sau -nemțesc, -tărcat) Garoafă (Dianthus barbatus). 3 (Reg; lpl; îf sacfiu) Cuișoare (Dianthus chinensis). 4-5 (Bot; Trs; îf sacfiu) Saschiu (1) (Vinca herbacea și Vinca minor). 6 (Bot; Trs; lpl; îf sanfii) Stânjenei (Iris germanica). 7 (Reg; îf săcfiu) Cuișoare (condiment). corectat(ă)

sacfiu sm vz secfiu¹

saftiu² sm vz secfiu¹

samfiu sm vz secfiu¹ corectat(ă)

sanfie sf vz secfiu¹

sanfiu sm vz secfiu¹

sanhiu sm vz secfiu¹

săcfiu sm vz secfiu¹

săcifiu sm vz sechiu^1[1] block

sănhiu sm vz secfiu¹ corectat(ă)

segfiu sm vz secfiu¹

țefliu^[1] sm vz secfiu¹

sacfiu m. Tr. Bot. garoafă. [Origină necunoscută].

* sacfíŭ m. (ung. szegfü, d. fü, plantă, ca în pomătuf. V. saschiŭ). Trans. Garofă. – În Maram. sanhiŭ.

sanhíŭ v. sacfiŭ.

secfiu s. m., pl. secfii

sacfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156).

SECFIU s. v. garoafă, garofiță de grădină.

secfiu s. v. GAROAFĂ. GAROFIȚĂ DE GRĂDINĂ.

secfiu¹, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate și cu miros plăcut: a) garoafă. b) (la pl.) cuișoare. c) garofiță. 2. (în forma: sacfiu) plantă erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, așezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununiță, merișor, saschiu. 3. (la pl.; în forma: sanfii) stânjenei. 4. (în forma: săcfiu) cuișoare (condiment).

sacfiu, sacfii, s.m. (înv.) garoafă.