SCĂZUT¹ s. n. Faptul de a scădea. – V. scădea.

scăzut, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uți, ~e / E: scădea] 1 Care a devenit mai mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafață, ca volum, ca lungime, adâncime, lățime, greutate etc. 2 (Rar; spc; d. oameni) Care a slăbit (tare), care și-a redus dimensiunile din cauza slăbirii. 3 (D. sosuri, pex, d.mâncăruri) Care și-a pierdut (în parte) lichidul (prin fierbere) Si: îngroșat, (reg) scurs². 4 Care a devenit mai puțin numeros, mai puțin des, mai puțin abundent,mai restrâns. 5 Care este ori s-a redus ca număr, ca plafon, ca preț Si: (înv) searbăd. 6 Care a devenit mai puțin intens, mai puțin viu, mai slab. 7 Care a slăbit în intensitate, în tărie, în concentrație. 8 (Spc; d. sunete, voce) De o tonalitate mai joasă Si: coborât. 9 Care este sau a devenit mai puțin util, mai puțin însemnat, mai puțin valoros ori cu prestigiul știrbit. 10 Care a decăzut ca importanță, ca valoare, ca prestigiu etc.

SCĂZUT¹ s. n. (Rar, numai în expr.) Pe scăzute = în curs de scădere, de micșorare. Luna, deși pe scăzute, se ivise pe cer și nu apunea decît după miezul nopții. SLAVICI, O. II 76. – Formă gramaticală: (în expr.) scăzute.

scăzút, -ă adj. (d. scad). Fert mult așa în cît să rămîĭe numaĭ puțină zeamă: bucate scăzute. Fig. Redus, micșorat, învins: a ĭeși scăzut dintr’o discusiune. S.n. pl. urĭ. Aritm. Număru cel mare din care se scade cel mic la scădere.

scăzut s. n.

!scăzut s. n.

scăzute (pe ~) loc. adv.

*scăzute (pe ~) loc. adv.

scăzute s. n. pl.