4 definiții pentru scârțâit (adj.)
Explicative DEX
SCÂRȚÂIT2, -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. – V. scârțâi.
SCÂRȚÂIT2, -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. – V. scârțâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scârțâit2, ~ă a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 207 / V: ~țiit / Pl: ~iți, ~e / E: scârțâi] 1 (Rar; fam; d. instrumente muzicale cu coarde, mai ales d. viori) Care scârțâie (din cauză că instrumentul nu cântă bine). 2 (D. glas) Care are inflexiuni neplăcute, supărătoare, stridente. 3 (Fig; fam; d. oameni; îf schirțiit) Care se simte (relativ) rău cu sănătatea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schirțiit, ~ă a vz scârțâit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRȚÎIT2, -Ă, scîrțîiți, -te, adj. (Rar) Scîrțîitor. Am găsit așezări de nemți, care-și beau în tihnă cafeaua cu lapte... ascultînd fluieratul scîrțîit al greierului. SADOVEANU, O. L. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scârțâit (adj.)
scârțâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
schirțiit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scârțâit, scârțâităadjectiv
- 1. Scârțâitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scârțâitor
- Am găsit așezări de nemți, care-și beau în tihnă cafeaua cu lapte... ascultînd fluieratul scîrțîit al greierului. SADOVEANU, O. L. 9. DLRLC
-
etimologie:
- scârțâi DEX '09 DEX '98