scârțâit², ~ă a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 207 / V: ~țiit / Pl: ~iți, ~e / E: scârțâi] 1 (Rar; fam; d. instrumente muzicale cu coarde, mai ales d. viori) Care scârțâie (din cauză că instrumentul nu cântă bine). 2 (D. glas) Care are inflexiuni neplăcute, supărătoare, stridente. 3 (Fig; fam; d. oameni; îf schirțiit) Care se simte (relativ) rău cu sănătatea.