19 definiții pentru scuipat (adj.) scupit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scuipat2, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) scupit[1] / Pl: ~ați, ~e / E: scuipa] 1 (D. scuipat1, sânge etc.) Scos, aruncat din (sau pe) gură. 2 Acoperit de scuipat1 (4) în semn de batjocorire, de dispreț, de înjosire. 3-4 (Fig) Batjocorit2 (1-2). 5 (Îrg; fig) Care seamănă foarte bine cu cineva sau ceva Si: leit. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCUIPÁT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.

SCUIPÁT2, -Ă, scuipați, -te, adj. 1. Aruncat din gură; expectorat. Lighenele... pline de sînge în care înoată degete tăiate, bucăți de plămin scuipate. CAMILAR, N. I 443. 2. Fig. (Familiar) Foarte asemănător cu..., întocmai cu..., aidoma, leit. Sandomir nalt ca un stejar, Cremene lat în spete cît trei, și Corbea scuipat ostaș, negru, tăcut ca o stîncă. DELAVRANCEA, O. II 173. Scuipată fată de-mpărat. id. ib. 294.

SCUIPÁT ~ți m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuipát1 (rezultat) s. m., pl. scuipáți

scuipát2 (acțiune) s. n.

scuipát (rezultatul) s. m., pl. scuipáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUIPÁT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SCUIPATUL-CÚCULUI s. v. stupitul-cucului.

SCUIPATUL-DRÁCULUI s. v. coțofană.

scuipatul-cucului s. v. STUPITUL-CUCULUI.

scuipatul-dracului s. v. COȚOFANĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.

Intrare: scuipat (adj.)
scuipat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
  • scuipa
  • scuipata
plural
  • scuipați
  • scuipații
  • scuipate
  • scuipatele
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
  • scuipate
  • scuipatei
plural
  • scuipați
  • scuipaților
  • scuipate
  • scuipatelor
vocativ singular
plural
scupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)