9 definiții pentru scufundătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.

SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.

SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a se scufunda; porțiune de teren scufundat. V. așezătură.

scufundătură f. efectul scufundării.

cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m’am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scufundătúră s. f., g.-d. art. scufundătúrii; pl. scufundătúri

scufundătúră s. f., g.-d. art. scufundătúrii; pl. scufundătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUFUNDĂTÚRĂ s. 1. v. adâncitură. 2. v. surpătură.

SCUFUNDĂTU s. 1. adîncătură, adîncitură, cufundătură, scobitură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. surpătură, (rar) scufundiș. (~ produsă în urma unui cutremur.)

Intrare: scufundătură
scufundătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scufundătu
  • scufundătura
plural
  • scufundături
  • scufundăturile
genitiv-dativ singular
  • scufundături
  • scufundăturii
plural
  • scufundături
  • scufundăturilor
vocativ singular
plural