opțiuni

8 definiții pentru scrâșnit (scrâșnet) scrășnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂȘNÍT1, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. – V. scrâșni.

SCRÂȘNÍT1, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. – V. scrâșni.

scrâșnit1 sn [At: (a. 1700) GCR I, 338/36 / V: (înv) scrăș~, crâșnit / Pl: ~uri / E: scrâșni] 1-3 (Înv) Scrâșnet (1-3). 4-5 (Rar) Scrâșnire (4-5).

scrășnit sn vz scrâșnit1

SCRÎȘNÍT1, scrîșnituri, s. n. Scrîșnire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrâșnít s. n., pl. scrâșníturi

scrâșnít s. n., pl. scrâșníturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÂȘNÍT s. 1. v. scrâșnet. 2. v. scârțâit.

SCRÎȘNIT s. 1. scrîșnet, scrîșnire, scrîșnitură. (~ dinților.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire. (~ cheii în broască.)

Intrare: scrâșnit (scrâșnet)
scrâșnit (scrâșnet) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnit
  • scrâșnitul
  • scrâșnitu‑
plural
  • scrâșnituri
  • scrâșniturile
genitiv-dativ singular
  • scrâșnit
  • scrâșnitului
plural
  • scrâșnituri
  • scrâșniturilor
vocativ singular —
plural —
scrășnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)