SCORȚONERĂ, scorțonere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

scorțoneră sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (înv) ~rso~, ~rzoneară, ~rzonelă, ~rzo~, zcorzo~ / Pl: ~re / E: ger Scorzonera, lat scorzonera (hispanica)] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, fusiformă, cu partea exterioară negricioasă, iar cea interioară albă, moale, cu gust plăcut, cu tulpina dreaptă, ramificată în partea superioară și cu flori galbene, plăcut mirositoare, grupate în capitule, cultivată ca legumă și ca materie primă pentru fabricarea surogatelor de cafea Si: salsifi, salată-de-iarnă (Scorzonera hispanica).

SCORȚONERĂ s.f. Plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, folosite în alimentație. [< it. scorzonera, cf. fr. scorsonère].

SCORȚONERĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera)

scorsoneră sf vz scorțoneră

scorzoneară sf vz scorțoneră

scorzonelă sf vz scorțoneră

scorzoneră sf vz scorțoneră

SCORȚIONERĂ, scorționere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.^[1]

scorțoneră s. f., g.-d. art. scorțonerei; pl. scorțonere

scorțoneră s. f., g.-d. art. scorțonerei; pl. scorțonere

scorțoneră s. f., g.-d. art. scorțonerei; pl. scorțonere

SCORȚONERĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iarnă.

SCORȚONERĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iarnă.