scorumnic, ~ă [At: MANOLESCU, I. 273 / V: ~rom~ / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Reg) 1 a (D. legume, fructe, cereale) Care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe sau cereale Si: timpuriu. 2 sm Varietate de porumb cu știuletele gros și boabele mari, aurii, care se coace timpuriu. 3 a (D. oameni) Care îmbătrânește înainte de vreme. 4 a (D. oameni) Care se căsătorește de tânăr. 5 a (D. copii; îf scoromnic) Dezvoltat înainte de vreme Si: precoce (1).

scorumnic a. se zice de o specie de porumb ce se coace de timpuriu, cu druga subțire și cu bobul auriu. [Cf. scorumă = scorușă].

scorúmnic, -ă (d. *scorumbnic, *scorubnic, de unde scorumnic, d. scoroabă, porumbă). Se zice despre un fel de popușoĭ, de porumb (plantă). – -ómnic.

scoromnic, ~ă a vz scorumnic

scorómnic V. scorumnic.

scorumnic s. m., adj. m., pl. scorumnici; f. sg. scorumnică, pl. scorumnice

SCORUMNIC adj. v. timpuriu, văratic.

scorumnic adj. v. TIMPURIU. VĂRATIC.

scorumnic, adj. 1. (înv. și reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu și are druga groasă și bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care îmbătrânește înainte de vreme. 4. (reg.) care se căsătorește de tânăr. 5. (reg.; despre copii; în forma: scoromnic) dezvoltat înainte de vreme, precoce.