8 definiții pentru scoruș (pl. -e) scoriș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scoruș2 sn [At: LEXIC REG. 17 / Pl: ~e / E: lat chorus] (Trs) Parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul.
scoriș sm vz scoruș1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
scoruș.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SCORUȘ s. (BOT.; Sorbus aucuparia) (reg.) merișor, mersină, sorb, lemn-cîinesc, lemn-pucios, pomul-ursului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scoruș s. v. SORB.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scoruș-nemțesc s. v. MOȘMON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scorúș scorúșe, s.n. (reg.) parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SORBUS L., SCORUȘ, fam. Rosaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 82 specii, arborași sau arbori. Frunze alterne, simple sau imparipenat-compuse, caduce. Flori hermafrodite, complete, mici, albe (pe tip 5, 15-20 stamine galbene, 2-5 cârpele), în corimbe umbeliforme, multiflore, terminale. Fruct, baciform roșu, maro, galben, alb sau verzui.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |