12 definiții pentru scofâlcire scovâlțire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOFÂLCÍRE, scofâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

scofâlcire sf [At: I. GOLESCU / V: (îvr) ~ovâlț~ / Pl: ~ri / E: scofâlci] (Pfm) 1 Scofâlceală (1). 2 Scorojire (1). corectată

SCOFÂLCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. (Pop.) 1. Adâncitură, cută, rid care se formează pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș.- Scofâlci + suf. -tură.

scovâlțire sf vz scofâlcire

SCOFÎLCÍRE, scofîlciri, s. f. Acțiunea de a se scofîlci și rezultatul ei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scofâlcíre s. f., g.-d. art. scofâlcírii; pl. scofâlcíri

scofâlcíre s. f., g.-d. art. scofâlcírii; pl. scofâlcíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOFÂLCÍRE s. descărnare. (~ obrazului.)

SCOFÂLCÍRE s. v. burdușire, cojire, coșcovire, deformare, scorojire, strâmbare.

SCOFÎLCIRE s. descărnare. (~ obrazului.)

scofîlcire s. v. BURDUȘIRE. COJIRE. COȘCOVIRE. DEFORMARE. SCOROJIRE. STRÎMBARE.

Intrare: scofâlcire
scofâlcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scofâlcire
  • scofâlcirea
plural
  • scofâlciri
  • scofâlcirile
genitiv-dativ singular
  • scofâlciri
  • scofâlcirii
plural
  • scofâlciri
  • scofâlcirilor
vocativ singular
plural
scovâlțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.