SCOFÂLCIRE, scofâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

scofâlcire sf [At: I. GOLESCU / V: (îvr) ~ovâlț~ / Pl: ~ri / E: scofâlci] (Pfm) 1 Scofâlceală (1). 2 Scorojire (1). corectat(ă)

SCOFÂLCIRE s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

scovâlțire sf vz scofâlcire

SCOFÎLCIRE, scofîlciri, s. f. Acțiunea de a se scofîlci și rezultatul ei.

scofâlcire s. f., g.-d. art. scofâlcirii; pl. scofâlciri

!scofâlcire s. f., g.-d. art. scofâlcirii; pl. scofâlciri

scofâlcire s. f., g.-d. art. scofâlcirii; pl. scofâlciri

SCOFÂLCIRE s. descărnare. (~ obrazului.)

SCOFÂLCIRE s. v. burdușire, cojire, coșcovire, deformare, scorojire, strâmbare.

SCOFÎLCIRE s. descărnare. (~ obrazului.)

scofîlcire s. v. BURDUȘIRE. COJIRE. COȘCOVIRE. DEFORMARE. SCOROJIRE. STRÎMBARE.