SCOFÂLCÍRE, scofâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

scofâlcire sf [At: I. GOLESCU / V: (îvr) ~ovâlț~ / Pl: ~ri / E: scofâlci] (Pfm) 1 Scofâlceală (1). 2 Scorojire (1). corectată

SCOFÂLCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci.

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. (Pop.) 1. Adâncitură, cută, rid care se formează pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș.- Scofâlci + suf. -tură.

scovâlțire sf vz scofâlcire

SCOFÎLCÍRE, scofîlciri, s. f. Acțiunea de a se scofîlci și rezultatul ei.

!scofâlcíre s. f., g.-d. art. scofâlcírii; pl. scofâlcíri

scofâlcíre s. f., g.-d. art. scofâlcírii; pl. scofâlcíri

SCOFÂLCÍRE s. descărnare. (~ obrazului.)

SCOFÂLCÍRE s. v. burdușire, cojire, coșcovire, deformare, scorojire, strâmbare.

SCOFÎLCIRE s. descărnare. (~ obrazului.)

scofîlcire s. v. BURDUȘIRE. COJIRE. COȘCOVIRE. DEFORMARE. SCOROJIRE. STRÎMBARE.