9 definiții pentru scoborî scobărî scuborî


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scoborî [At: NECULCE, L. 98 / V: (reg) ~bărî, scub~ / Pzi: scobor / E: s- + coborî] (Pop) 1-2 vir (Îoc a sui, a urca) A se deplasa de sus în jos Si: a coborî (3-4), a descinde (1). 3-4 vir A veni dintr-o regiune geografică cu o altitudine mai mare Si: a coborî (25). 5-6 vir A veni dinspre nord Si: a coborî (26). 7-8 vir (Pex) A veni din altă parte Si: a coborî (27). 9-10 vir A se da jos de undeva Si: coborî (1-2). 11-12 vir (Pex) A pune piciorul pe sol dându-se jos dintr-un vehicul, de pe cal etc. Si: a coborî (5). 13 vtf A obliga pe cineva să se dea jos de undeva. 14-15 vtfr (Fig) A ajunge (sau a face să ajungă, a (se) considera) pe o poziție inferioară celei precedente (sau celei reale) într-o ierarhie, într-o scară de valori etc. Si: a (se) degrada, a (se) înjosi. 16-17 vir (D. un obiect sau o ființă care zboară) A se deplasa spre o altitudine (mai) mică prin atmosferă. 18-19 vir (D. un obiect sau o ființă care zboară) A se așeza undeva venind de sus în zbor. 20 vt (C. i. un obiect atârnat sau pus undeva sus) A lua de la locul lui pentru a așeza mai jos, a utiliza etc. 21 vt (C. i. ființe situate la o înălțime oarecare) A lua cu sine și a duce jos. 22 vtf (C. i. ființe situate la o înălțime oarecare) A face să se dea jos. 23-24 vir (D. unele corpuri cerești) A se apropia de (sau a fi sub) linia orizontului Si: a coborî (8), a apune (1), a asfinți (1), (pop) a scăpăta . 25-26 vir (Pex; d. seară, noapte) A se lăsa. 27 vt (C. i. vocea, tonul unui om) A schimba intensitatea sau înălțimea pentru a fi mai puțin intens sau mai puțin profund Si: a coborî (11).

SCOBORÎ́, scobór, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1). ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, în jos. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. 2. Tranz. A schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî (6). – Pref. s- + coborî.

scobór, a -î́ v. tr. (din cobor, cum se zice maĭ rar, ĭar acesta din pogor.Scobor, scoboară; scoboram; să scoboare). Daŭ jos, las în jos: a scoborî cĭutura în fîntînă, (fig.) a scoborî tonu. V. intr. (Rar). Oile scoboară de la munte. V. refl. Mă daŭ jos: oile oile se scoboară de la munte. Fig. Descind, mă trag: Româniĭ se scoboară din Romanĭ. – Maĭ des: daŭ jos, las maĭ jos, mă daŭ jos, mă trag din.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOBORÎ vb. 1. v. coborî. 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. v. lăsa. (~ ceața, noaptea.)

SCOBORÎ vb. v. degrada, dezonora, înjosi, umili.

SCOBORÎ vb. 1. a coborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. a cădea, a coborî, a se lăsa. (~ ceața, noaptea.)

scoborî vb. v. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. UMILI.

Intrare: scoborî
verb (VT348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoborî
  • scoborâre
  • scoborât
  • scoborâtu‑
  • scoborând
  • scoborându‑
singular plural
  • scoboa
  • scoborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobor
(să)
  • scobor
  • scoboram
  • scoborâi
  • scoborâsem
a II-a (tu)
  • scobori
(să)
  • scobori
  • scoborai
  • scoborâși
  • scoborâseși
a III-a (el, ea)
  • scoboa
(să)
  • scoboare
  • scobora
  • scoborî
  • scoborâse
plural I (noi)
  • scoborâm
(să)
  • scoborâm
  • scoboram
  • scoborârăm
  • scoborâserăm
  • scoborâsem
a II-a (voi)
  • scoborâți
(să)
  • scoborâți
  • scoborați
  • scoborârăți
  • scoborâserăți
  • scoborâseți
a III-a (ei, ele)
  • scoboa
(să)
  • scoboare
  • scoborau
  • scoborâ
  • scoborâseră
scobărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuborî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)