18 definiții pentru sclipeț sclăpăț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

sclipeț2 sm vz sclepeț[1]

  1. Acest cuvânt nu este definit în MDA2 — LauraGellner

sclipeț1 sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).

SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

SCLÍPEȚ, sclipeți, s. m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu flori mici galbene; crește prin pășuni și prin pădurile de munte (Potentilla silvestris ). 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys).

sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].

sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sclípeț (rar) s. m., pl. sclípeți

sclipéț s. m., pl. sclipéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCLÍPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.

SCLÍPEȚ s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, dumbeț, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

sclipeț s. v. BRÎNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÎNTULUI. DUMBEȚ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

SCLIPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrîntitoare, strîmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.

Intrare: sclipeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipeț
  • sclipețul
  • sclipețu‑
plural
  • sclipeți
  • sclipeții
genitiv-dativ singular
  • sclipeț
  • sclipețului
plural
  • sclipeți
  • sclipeților
vocativ singular
plural
sclăpăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)