SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

sclav, ~ă [At: ASACHI, L. 110¹/45 / V: (îvr) șc~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sclavus] 1 smf (În epoca scalvagistă) Om aflat în puterea absolută a unui stăpân care l-a făcut prizonier sau l-a cumpărat Si: rob, (rar) serv (2). 2 a (Îvr) Care aparține sclavilor (1). 3 a (Îvr) Privitor la sclavi (1). 4 a (Îvr) Specific sclavilor (1). 5 smf (Pex; de obicei cu determinări în genitiv) Om aservit din punct de vedere economic, social, politic. 6-7 smf, a (Persoană) care satisface cu supunere oarbă, în mod servil, voința, dorința, capriciile cuiva. 8-9 smf, a (Pan; de obicei cu deterninări în genitiv) (Persoană) care își subordonează (integral) voința sau acțiunile unei pasiuni, unui viciu, unei dogme, etc., fiind stăpânită de aceasta.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. (În orînduirea sclavagistă și mai tîrziu, ca o rămășiță a acestei orînduiri) Persoană lipsită de orice mijloace de producție, aflată în proprietatea deplină a stăpînului, pentru care era obligat să muncească; rob. Știu că trupul ăsta, supus ca un sclav, nu mă trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 344. Ești sclavul lui Horațiu? ALECSANDRI, T. II 197. ♦ Persoană care depinde de altul din punct de vedere economic, politic etc. În Republica Populară Romînă muncitorul nu mai este sclavul fabricantului. REZ. HOT. I 291. Muncitori, bătrîni și tineri, sclavi ai burghezimii oarbe, Știți voi pentru cine strîngeți rodul muncii voastre grea? DEMETRESCU, O. 37. De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi? EMINESCU, O. I 59. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și în mod servil voința altuia. ♦ Fig. (Urmat de determinări în genitiv) Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme etc.

SCLAV, -Ă s.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpîn care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].

SCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus)

SCLAV ~ă ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și de mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinței altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus

* sclav, -ă s. (fr. esclave, după numele Slavilor, redușĭ în captivitate și vînduțĭ ca sclavĭ în mare număr de Otone cel Mare, regele Germaniiĭ, în seculu X. V. șcheaŭ. Cp. cu sclab). Rob.

sclavă s. f., g.-d. art. sclavei; pl. sclave

sclavă s. f., g.-d. art. sclavei; pl. sclave

sclavă s. f., g.-d. art. sclavei; pl. sclave

DIVITIAE APUD SAPIENTEM VIRUM IN SERVITUTE SUNT, APUD STULTUM IN IMPERIO (lat.) bogăția este sclava omului înțelept și stăpâna celui prost – Seneca, „De vita beata”, 26, 1.

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

Sclav ≠ stăpân