SCIENTICĂ s. f. Disciplină care studiază știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate; scientologie. [Pr.: sci-en-] – După lat. scientia.

scientică sf [At: M. D. ENC. / Pl: ? / E: ns cf lat scientia] Știință care are ca obiect de studiu știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate, îmbunătățirea continuă a cercetării științifice Si: (rar) scientologie.

SCIENTICĂ s. f. Disciplină care studiază știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate; scientologie. [Pr.: sci-en-] – După lat. scientia.

SCIENTICĂ s.f. Disciplină recent apărută, al cărei obiect de studiu îl constituie știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate, îmbunătățirea continuă a cercetării științifice etc.; știința despre știință; scientologie. [Pron. sci-en-. / et. incertă].

SCIENTICĂ s. f. știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate, optimizarea cercetării științifice; știința despre știință; scientologie. (cf. lat. scientia, știință)

scientică s. f. ◊ „Scientica sau știința despre știință” Ateneu 7/71 p. 14. ◊ „Scientica este tocmai această disciplină apărută cu drepturi autonome prin deceniul al treilea al sec. XX, care studiază știința, colectivul științific, pe omul de știință.” Mag. 11 X 79 p. 6 //din lat. scientica; DF; DN3, DEX-S//

scientică (desp. sci-en-) s. f., g.-d. art. scienticii

scientică (sci-en-) s. f., g.-d. art. scienticii

scientică s. f. (sil. sci-en-), g.-d. art. scienticii

SCIENTICĂ s. scientologie, știința despre știință.

SCIENTICĂ s. scientologie. (~ este știința despre știință.)