SCIATIC, -Ă, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (în sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

sciatic, ~ă [At: CORNEA E. I, 77/31 / P: sci-a~ / V: (înv) ișia~, schia~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sciatique cf lat sciaticus, it sciatica, sciatico] 1 sf Boală care se manifestă printr-o durere vie pe traiectul nervului sciatic (2). 2 a (Îs) Nerv ~ Nerv care pornește din partea inferioară a măduvii spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului, inervând membrele inferioare. 3 a Care se referă la nervul sciatic (2). 4 a Provocat de nervul sciatic (2). 5 a Specific nervului sciatic (2).

SCIATIC, -Ă, sciatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

SCIATIC, -Ă, sciatici, -e, adj. 1. (În expr.) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, în gambă și în picior. 2. Referitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. – Pronunțat: sci-a-.

SCIATIC, -Ă adj. Al șoldului, al osului ischion. ♦ Nerv sciatic = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. [Pron. sci-a-. / < fr. sciatique, cf. lat. sciaticus < gr. ischion – coapsă].

SCIATIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus)

SCIATIC ~că (~ci, ~ce): Nerv ~ nerv care pleacă din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în partea de jos a corpului (în coapsă, gambă, picior). [Sil. sci-a-] /<fr. sciatique

* sciátic, -ă adj. (lat. sciáticus, d. vgr. ishiadikós, care vine d. ishiás, -adós, gută sciatică, din ishión, șold, maĭ ales locu în care intră femuru; ngr. shiátika, gută sciatică). Anat. Relativ la șold. S.f. Med. Reŭmatizm la șold.

schiatică sf vz sciatic

sciatic (desp. sci-a-) adj. m., pl. sciatici; f. sciatică, pl. sciatice

sciatic (sci-a-) adj. m., pl. sciatici; f. sciatică, pl. sciatice

sciatic adj. m. (sil. sci-a-), pl. sciatici; f. sg. sciatică, pl. sciatice