schistocit sn [At: D. MED. / Pl: ~e / E: fr schistocyte] Fragment de hematie care se găsește adesea în sângele periferic al bolnavilor de anemie hemolitică Si: schizocit.

SCHISTOCIT s.n. Fragment al unei hematii; schizocit. [< fr. schistocyte, cf. gr. schistos – fisură, kytos – celulă].

SCHISTOCIT s. n. schizocit. (< fr. schistocyte)

SCHISTO- „ruptură, fisură, divizare”. ◊ gr. skhistos „despicat, fisurat” > fr. schisto-, germ. id., engl. id. > rom. schisto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe despicate; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru care prezintă un craniu fisurat, bifid; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonoideu cu linie lobară de tip ceratitic, avînd unul sau mai mulți lobi divizați; ~cit (v. -cit), s. n., fragment dintr-o hematie; sin. schizocit; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze despicate; ~glosie (v. -glosie), s. f., malformație congenitală caracterizată printr-o despicătură a limbii; ~mel (v. -mel₁), s. m., individ cu o extremitate despicată, fisurată; ~prosop (v. -prosop), s. m., făt teratologic care prezintă o fisură a feții; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile sau cu foliolele despicate.