8 definiții pentru schelălăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

schelălăitu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / P: ~lă-i~ / V: (înv) schil~, (reg) ~litură, scherlăit~, scher~ / Pl: ~ri / E: schelălăi + -tură] 1-3 Schelălăială (1-3).

schelăitu[1] sf vz schelălăitură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scherlăitu sf vz schelălăitură

scherlălăitu sf vz schelălăitură

schilălăitu sf vz schelălăitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schelălăitúră s. f., pl. schelălăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHELĂLĂITÚRĂ s. v. chelălăit.

SCHELĂLĂITU s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: schelălăitură
schelălăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăitu
  • schelălăitura
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăituri
  • schelălăiturii
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular
plural

schelălăitură

etimologie: