9 definiții pentru schelălăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELĂLĂIÁLĂ, schelălăieli, s. f. Chelălăială. – Schelălăi + suf. -eală.

schelălăia sf [At: LUNGIANU, ap. CADE / P: ~lă-ia~ / V: (reg) ~erl~, ~erloială, schil~ / Pl: ~ieli / E: schelălăi + -eală] 1 Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a câinelui Si: schelălăire, schelălăit (1), schelălăitură (1), scheunare (1), scheunat (1), scheunătură (1), (rar) scheaun (1) Vz scâncet (1). 2 (Pgn) Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a unor animale Si: schelălăire (2), schelălăit (2), schelălăitură (2), scheunare (2), scheunat (2), scheunătură (2), (rar) scheaun (2). 3 (Pan; adesea dep) Exclamație nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton plângător (și strident) Si: schelălăit (3), schelălăitură (3), scheunat (3).

scherlăia sf vz schelălăială

scherlălăia sf vz schelălăială

schilălăia sf vz schelălăială


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*schelălăiálă (-lă-ia-) s. f., g.-d. art. schelălăiélii; pl. schelălăiéli

schelălăiálă s. f., pl. schelălăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHELĂLĂIÁLĂ s. v. chelălăit.

SCHELĂLĂIA s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăit, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: schelălăială
schelălăială substantiv feminin
  • silabație: -lă-ia-lă
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăia
  • schelălăiala
plural
  • schelălăieli
  • schelălăielile
genitiv-dativ singular
  • schelălăieli
  • schelălăielii
plural
  • schelălăieli
  • schelălăielilor
vocativ singular
plural

schelălăială

etimologie:

  • Schelălăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09