11 definiții pentru scandiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.

SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.

scandiu sn [At: PONI, DH. 30 / Pl: ? / E: ger Skandium, fr scandium] Element chimic metalic din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu specific, care se găsește în natură sub formă de oxid.

SCÁNDIU s.n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare care se găsește în natură sub formă de oxid. [Pron. -diu. / < fr. scandium].

SCÁNDIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. scandium, Skandium)[1]

  1. Încadrarea în grupa lantanidelor este incorectă. — gall

SCÁNDIU n. Metal rar, moale, argintiu cu nuanță gălbuie, întrebuințat, mai ales, ca indicator radioactiv. [ Sil. scan-diu] /< germ. Skandium, fr. scandium

* scándiŭ n. Chim. Un corp simplu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scandiu [diu pron. dĭu] s. n., art. scandiul; simb. Sc

scandiu [diu pron. dĭu] s. n., art. scandiul; simb. Sc

scándiu s. n. [-diu pron. -diu], art. scándiul; simb. Sc

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCÁNDIU (< fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu, cu luciu metalic; se găsește în natură sub formă de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, în 1879. Utilizat pentru obținerea aliajelor ușoare cu mare rezistență mecanică și la coroziuni, în calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi înalte, ca filtru de neutroni în tehnica nucleară.

Sc, simbol chimic pentru scandiu.

Intrare: scandiu
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandiu
  • scandiul
  • scandiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scandiu
  • scandiului
plural
vocativ singular
plural
Sc simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scandiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid, întrebuințat, mai ales, ca indicator radioactiv. DEX '09 DEX '98 DN NODEX
  • comentariu simbol Sc DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.