SCĂRMĂNĂTOARE, scărmănători, s. f. Unealtă sau mașină de scărmănat lîna. Scărmănători acționate de mînă.

SCĂRMĂNĂTOARE ~ori f. Unealtă sau instalație pentru scărmănat materiale fibroase. /a scărmăna + suf. ~ătoare

scărmănătoare f. unealtă de scărmănat.

scărmănătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atîrnată de tavan și care se freacă de altă greblă fixată în pardoseală).

SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul¹. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.

scălmănătoare sf vz scărmănător

scărmănător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ălmănătoare, ~mânătoare sf / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: scărmăna + -tor] 1 smf Persoană care scarmănă lână, pene etc. 2 smf (Spc) Meseriaș specializat în scărmănarea lânii, a penelor etc. 3 sfn Unealtă cu care se scarmănă lâna Si: darac (1), (reg) dărăcitoare (1).

scărmânătoare sf vz scărmănător

scărmănătoare² (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătorii; pl. scărmănători

scărmănătoare² (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătorii; pl. scărmănători

scărmănătoare (unealtă) s. f., g.-d. art. scărmănătorii; pl. scărmănători

SCĂRMĂNĂTOARE s. v. darac.

SCĂRMĂNĂTOARE s. (TEXT.) darac, dărăcitor, (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.)