11 definiții pentru scăfârlie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.

SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.

SCĂFÂRLÍE ~i f. 1) pop. (la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; tigvă. 2) iron. Cap al omului. [G.-D. scăfârliei] /Din scafă

scăfârlie f. țeasta capului: buza de deasupra se resfrângea peste scăfârlia capului CR. [Tras din scafă, strachină (v. hârcă)].

SCĂFÎRLÍE, scăfîrlii, s. f. Țeasta capului; craniu. Ochii duși în fundul capului, iar nasul subțire, dar cîrn ca al unei scăfîrlii de mort. DUMITRIU, N. 161. [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 240. ◊ Fig. Din fruntea unei scăfîrlii de piatră, un brad își întinde ramurile în jos, ca niște brațe. VLAHUȚĂ, O. A. 415. ♦ (Familiar) Cap. Ai înnebunit, Iolampie... rîse unul. Cine ți-a băgat în scăfîrlie că trebuie să mori azi, numaidecît azi? CAMILAR, N. I 404. Vino încoace de-ți arată scăfîrlia. GALACTION, O. I 83.

scăfălíe (Ban.) și scăfîrlíe f. (d. scafă cu sufixu din cĭoc-îrlie; mgr. skafiolia, cupă, ceașcă). Vîrfu craniuluĭ: să-țĭ rămîie scăfîrlia să se ouă ciocîrlia! (P.P.). La Isp. scovîrlie, orbită de craniu. V. hîrcă, țeastă, strachină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scăfârlíe (pop., fam.) s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile

scăfârlíe s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂFÂRLÍE s. v. craniu.

SCĂFÂRLÍE s. v. caliciu, calotă, cap, creștet, cupă, parietal, potir, rotulă, sinciput, vertex.

scăfîrlie s. v. CALICIU. CALOTĂ. CAP. CREȘTET. CUPĂ. PARIETAL. POTIR. ROTULĂ. SINCIPUT. VERTEX.

SCĂFÎRLIE s. (ANAT.) căpățînă, craniu, hîrcă, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)

Intrare: scăfârlie
scăfârlie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăfârlie
  • scăfârlia
plural
  • scăfârlii
  • scăfârliile
genitiv-dativ singular
  • scăfârlii
  • scăfârliei
plural
  • scăfârlii
  • scăfârliilor
vocativ singular
plural

scăfârlie

  • 1. popular familiar Țeasta capului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: craniu 3 exemple
    exemple
    • Ochii duși în fundul capului, iar nasul subțire, dar cîrn ca al unei scăfîrlii de mort. DUMITRIU, N. 161.
      surse: DLRLC
    • [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • figurat Din fruntea unei scăfîrlii de piatră, un brad își întinde ramurile în jos, ca niște brațe. VLAHUȚĂ, O. A. 415.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Totalitate a oaselor capului.
      surse: NODEX sinonime: tigvă țeastă
    • 1.1. Cap (al omului).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cap (extremitate, vârf) 2 exemple
      exemple
      • Ai înnebunit, Iolampie... rîse unul. Cine ți-a băgat în scăfîrlie că trebuie să mori azi, numaidecît azi? CAMILAR, N. I 404.
        surse: DLRLC
      • Vino încoace de-ți arată scăfîrlia. GALACTION, O. I 83.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • scafă
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX