12 definiții pentru scârnăvi

din care

Explicative DEX

SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

scârnăvi [At: PSALT. 163 / V: (reg) schir~ / Pzi: ~vesc / E: scârnav] 1 vr (Îvp) A defeca (4). 2-3 vtr A (se) murdări cu scârnă. 4-5 vtr (Pgn) A (se) murdări. 6 vt (Fig; c. i. lucruri considerate sfinte) A profana. 7 vr (Mun; mai ales d. copii și bătrâni; fig; îf schirnăi) A se văicări.

A SCÂRNĂVI ~esc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav

A SE SCÂRNĂVI mă ~esc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav

schirnăvi v vz scârnăvi

SCÎRNĂVI, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.

scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.

Ortografice DOOM

scârnăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă scârnăvesc, 3 sg. se scârnăvește, imperf. 1 sg. mă scârnăveam; conj. prez. 1 sg. să mă scârnăvesc, 3 să se scârnăvească; imper. 2 sg. afirm. scârnăvește-te; ger. scârnăvindu-mă

!scârnăvi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvește, imperf. 3 sg. se scârnăvea; conj. prez. 3 să se scârnăvească

scârnăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvesc, imperf. 3 sg. scârnăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăvească

Sinonime

SCÂRNĂVI vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.

scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.

Intrare: scârnăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârnăvi
  • scârnăvire
  • scârnăvit
  • scârnăvitu‑
  • scârnăvind
  • scârnăvindu‑
singular plural
  • scârnăvește
  • scârnăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvesc
  • scârnăveam
  • scârnăvii
  • scârnăvisem
a II-a (tu)
  • scârnăvești
(să)
  • scârnăvești
  • scârnăveai
  • scârnăviși
  • scârnăviseși
a III-a (el, ea)
  • scârnăvește
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăvea
  • scârnăvi
  • scârnăvise
plural I (noi)
  • scârnăvim
(să)
  • scârnăvim
  • scârnăveam
  • scârnăvirăm
  • scârnăviserăm
  • scârnăvisem
a II-a (voi)
  • scârnăviți
(să)
  • scârnăviți
  • scârnăveați
  • scârnăvirăți
  • scârnăviserăți
  • scârnăviseți
a III-a (ei, ele)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăveau
  • scârnăvi
  • scârnăviseră
schirnăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârnăvi, scârnăvescverb

  • 1. rar A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdări
    • 1.1. Defeca. DEX '09 DEX '98
      sinonime: defeca
etimologie:
  • scârnav DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.