12 definiții pentru scârțâire scârțiire schirțâire scorțeire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂÍRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi.V. scârțâi.

SCÂRȚÂÍRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi.V. scârțâi.

scârțâire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ții~[1], (îvr) schir~, scorțeire / Pl: ~ri / E: scârțâi] 1 (D. obiecte, materiale, corpuri, substanțe etc) Producere (prin frecare, prin apăsare, prin deplasare, sub acțiunea unei greutăți etc.) a unui zgomot specific ascuțit, strident, neplăcut Si: scrâșnire, prâsnire2. 2 (Fam; dep; d. oameni) Cântat (prost) la un instrument muzical cu coarde (prin scoaterea unor sunete stridente). 3 (Fam) Scriere dificilă, prin mișcarea anevoioasă, apăsând, zgâriind cu penița pe hârtie (producând un zgomot specific). 4 (Pgn; dep) Scriere. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

scârțiire sf vz scârțâire

schirțâire sf vz scârțâire

scorțeire[1] sf vz scârțâire

  1. Trimiterea de față lipsește în original, deși varianta scorțeire este consemnată în definiția principală; definiția de față este venită din lista de cuvinte OCR; posibil să existe totuși undeva ordonată incorect alfabetic? — LauraGellner

SCÂRȚIÍ vb. IV v. scârțâi.

SCÎRȚIÍRE s. f. v. scîrțîire.

SCÎRȚÎÍRE, scîrțîiri, s. f. (Rar) Scîrțîit. Tabăra de cară, cu scîrțîiri de osii și îndemnuri de glasuri, se puse în mișcare spre Iași. SADOVEANU, Z. C. 203. – Variante: scîrțiire (EMINESCU, O. I 141), scîrțăire s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârțâíre (rar) s. f., g.-d. art. scârțâírii; pl. scârțâíri

scârțâíre s. f., g.-d. art. scârțâírii; pl. scârțâíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRȚÂÍRE s. v. scârțâit.

SCÎRȚÎIRE s. scîrțîială, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâire
scârțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâire
  • scârțâirea
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirile
genitiv-dativ singular
  • scârțâiri
  • scârțâirii
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirilor
vocativ singular
plural
scârțiire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiire
  • scârțiirea
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirile
genitiv-dativ singular
  • scârțiiri
  • scârțiirii
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirilor
vocativ singular
plural
schirțâire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorțeire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.