10 definiții pentru sart


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta.

SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta.

sart sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: it sarta, tc sart, ngr ξάρτια] Parâmă care servește la fixarea catargelor de bordurile navei și la prinderea scărilor cu care se urcă pe catarge.

SART, sarturi, s. n. Parîmă, de obicei de sîrmă de oțel, care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea.

SART s.n. Frânghie care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. [Pl. -turi. / < it. sarta].

SART s. n. (mar.) parâmă care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. (< it. sartia)

SART ~uri n. Parâmă folosită pentru fixarea catargelor. /< it. sarta, turc. sart, ngr. sártia

sart n., pl. urĭ (it. sarte, sartie). Mar. Pl. Funiile care leagă catargu de copastie și care pot avea și trepte (adică pot fi întrebuințate și ca scărĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sart (-te), s. n. – Odgon. It. sarte (Candrea).

Intrare: sart
sart1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sart
  • sartul
  • sartu‑
plural
  • sarturi
  • sarturile
genitiv-dativ singular
  • sart
  • sartului
plural
  • sarturi
  • sarturilor
vocativ singular
plural
sart2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sart
  • sartul
  • sartu‑
plural
  • sarte
  • sartele
genitiv-dativ singular
  • sart
  • sartului
plural
  • sarte
  • sartelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sart

  • 1. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: