SARMAȚIAN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin strate de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmațianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.

sarmațian, ~ă [At: ONCESCU, G. 14 / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr sarmatien] (Glg) 1 s Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin existența unei faune (lamelibranhiate, gasteropode, foraminifere etc.) adaptate la un regim de ape salmastre Vz sarmatic (1). 2 a Care aparține sarmațianului (1). 3 a Care se referă la sarmațian (1). 4 a Specific sarmațianului (1). 5 s Serie de straturi geologice din sarmațian (1).

SARMAȚIAN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmațianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.

SARMAȚIAN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră].

SARMAȚIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien)

sarmațian¹ (desp. -ți-an) adj. m., pl. sarmațieni (desp. -ți-eni); f. sarmațiană, pl. sarmațiene

sarmațian¹ (-ți-an) adj. m., pl. sarmațieni (-ți-eni); f. sarmațiană, pl. sarmațiene

sarmațian adj. m. (sil. -ți-an), pl. sarmațieni (sil. -ți-eni); f. sg. sarmațiană, pl. sarmațiene