9 definiții pentru sarmațian (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin strate de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmațianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.

sarmațian, ~ă [At: ONCESCU, G. 14 / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr sarmatien] (Glg) 1 s Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin existența unei faune (lamelibranhiate, gasteropode, foraminifere etc.) adaptate la un regim de ape salmastre Vz sarmatic (1). 2 a Care aparține sarmațianului (1). 3 a Care se referă la sarmațian (1). 4 a Specific sarmațianului (1). 5 s Serie de straturi geologice din sarmațian (1).

SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmațianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.

SARMAȚIÁN s. n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi groase de nisipuri și argile, cu care sînt în legătură zăcămintele de gaze naturale.

SARMAȚIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră].

SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien)

SARMAȚIÁN s.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate, foraminifere etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sarmațián2 (-ți-an) s. n.

sarmațián s. n. (sil. -ți-an), pl. sarmațiéne

Intrare: sarmațian (s.n.)
sarmațian2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -ți-an
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarmațian
  • sarmațianul
  • sarmațianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sarmațian
  • sarmațianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarmațian (s.n.)

  • 1. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin strate de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: