SARD, -Ă, sarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Sardinia. 2. Adj. Care aparține Sardiniei sau sarzilor (1), referitor la Sardinia ori la sarzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită în Sardinia. – Din fr. Sarde.

sard, ~ă [At: CR (1829), 20/1 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr sarde] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Sardiniei sau care este originară de acolo Si: (rar) sardinian (1). 3 smp Populația care locuiește în Sardinia Si: (rar) sardinian (2). 4-5 a Care aparține Sardiniei sau sarzilor (1) Si: (rar) sardic (1-2), sardinian (3-4), (înv) sardinesc (1-2), sardinez (1-2). 6-7 a Privitor la Sardinia sau la sarzi Si: (rar) sardic (3-4), sardinian (5-6), (înv) sardinesc (3-4), sardinez (3-4). 8-9 a Specific Sardiniei sau sarzilor (1) Si: (rar) sardic (5-6), sardinian (7-8), (înv) sardinesc (5-6), sardinez (5-6). 10-11 a Care provine din Sardinia sau de la sarzi Si: (rar) sardic (7-8), sardinian (9-10), (înv) sardinesc (7-8), sardinez (7-8). 12-13 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de sarzi (3).

SARD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Sardinia; sardinian. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Sardinia. (< fr. sarde)

* sard, -ă s. (lat. Sardus, sardus). Locuitor din Sardinia. Adj. Al Sardiniiĭ: dialectu sard. – Și Sardinian (s. și adj.) și sárdic (adj.).

sard adj. m., s. m., pl. sarzi; adj. f., s. f. sardă, pl. sarde

sard adj. m., s. m., pl. sarzi; adj. f., s. f. sardă, pl. sarde

sard adj. m., s. m., pl. sarzi; f. sg. sardă, pl. sarde

SARD s., adj. 1. s. (înv.) sardinian. 2. adj. (rar) sardic, (înv.) sardinian.

SARD s., adj. 1. s. (înv.) sardinian. 2. adj. (rar) sardic, (înv.) sardinian.