9 definiții pentru sapient (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

sapient, smf, a [At: HELIADE, D. J. 4/26 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat sapiens, -ntis] 1-2 (Înv) (Om) doct.

SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIÉNT, sapienți, s. m. (Latinism învechit) Învățat. Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. – Pronunțat: -pi-ent.

SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sapiént (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapiénți; adj. f., s. f. sapiéntă, pl. sapiénte

sapiént adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapiénți; f. sg. sapiéntă, pl. sapiénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAPIÉNT adj. v. citit, erudit, înțelept, învățat, savant.

sapient adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNȚELEPT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Intrare: sapient (s.m.)
  • silabație: -pi-ent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapient
  • sapientul
  • sapientu‑
plural
  • sapienți
  • sapienții
genitiv-dativ singular
  • sapient
  • sapientului
plural
  • sapienți
  • sapienților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)