11 definiții pentru sandâc sadâc sandac sănduc (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sandâc1 sn [At: (a. 1766) FURNICĂ, I. C. XXVII / V: ~dac, sadâc, sănduc, sân~, sânduc, senduc, sunduc / Pl: ? / E: tc sandik, sanduk] 1 (Înv) Cufăr1 (1). 2 (Înv) Ladă. 3 (Dob) Coșul căruței. 4 (Mun) Dricul căruței.

sandâc2 sn [At: CORESI, ap DHLR II, 541 / Pl: ? / E: mg szándék] (Înv) Intenție.

sandî́c n., pl. urĭ și e (turc. sandyk, ar. sanduk, sipet, ladă; ngr. senduki [scris -ntuki]; alb. sănduk, bg. sandŭk, sîrb. -uk, rus. sundúk). Vechĭ. Sipet, ladă. Azĭ Dobr. Coșu căruțeĭ, partea în care șezĭ și’n care puĭ lucrurile. – Vechĭ și sînduc, sănduc, senduc. Și azĭ în est sînduc, sunduc, sipet, ladă (de bagaje).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SANDÂC s. v. cufăr, dric, ladă.

sandîc s. v. CUFĂR. DRIC. LADĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săndúc (-curi), s. n. – Cufăr, ladă. – Var. sandîc, sînduc, sunduc. Tc. sanduk (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s. f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de V. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sandâc2 s.n. (înv.) intenție.

Intrare: sandâc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandâc
  • sandâcul
  • sandâcu‑
plural
  • sandâcuri
  • sandâcurile
genitiv-dativ singular
  • sandâc
  • sandâcului
plural
  • sandâcuri
  • sandâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandâc
  • sandâcul
  • sandâcu‑
plural
  • sandâce
  • sandâcele
genitiv-dativ singular
  • sandâc
  • sandâcului
plural
  • sandâce
  • sandâcelor
vocativ singular
plural
sadâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sandac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sănduc
  • sănducul
  • sănducu‑
plural
  • sănducuri
  • sănducurile
genitiv-dativ singular
  • sănduc
  • sănducului
plural
  • sănducuri
  • sănducurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sănduc
  • sănducul
  • sănducu‑
plural
  • sănduce
  • sănducele
genitiv-dativ singular
  • sănduc
  • sănducului
plural
  • sănduce
  • sănducelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)