Definiția cu ID-ul 507377:
Etimologice
sănduc (-curi), s. n. – Cufăr, ladă. – Var. sandîc, sînduc, sunduc. Tc. sanduk (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s. f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de V. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.