8 definiții pentru salvamar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu maritim specializat în salvarea celor aflați în pericol de a se îneca. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].

salvamar [At: DCR / Pl: ~e sn, ~i sm / E: salva + mar(e)2] 1 sn Serviciu destinat să ajute la salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. 2 sm Salvamarist.

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].

SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/)

salvamár s. Serviciu (pe litoral) care se ocupă cu salvarea celor în pericol de înec (pe mare) ◊ Salvamarul se numește Ambiție!” I.B. 7 II 84 p. 3; v. salvamarist (1978) (din salva[re] + mar[e, -ină]; DEX-S)

SALVAMÁR n. Serviciu destinat să salveze pe cei aflați în pericol de a se îneca în mare. /a salva + mar[e]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*salvamár2 (serviciu) s. n.

salvamár s. n., pl. salvamáre

Intrare: salvamar (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvamar
  • salvamarul
  • salvamaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • salvamar
  • salvamarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salvamar (s.n.)

  • 1. Serviciu maritim specializat în salvarea celor aflați în pericol de a se îneca.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Salva[re] + mar[ină]
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00