5 definiții pentru salvamar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu maritim specializat în salvarea celor aflați în pericol de a se îneca. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].

salvamar [At: DCR / Pl: ~e sn, ~i sm / E: salva + mar(e)2] 1 sn Serviciu destinat să ajute la salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. 2 sm Salvamarist.

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*salvamár1 (persoană) (fam.) s. m., pl. salvamári

salvamár s. m., pl. salvamári

Intrare: salvamar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvamar
  • salvamarul
  • salvamaru‑
plural
  • salvamari
  • salvamarii
genitiv-dativ singular
  • salvamar
  • salvamarului
plural
  • salvamari
  • salvamarilor
vocativ singular
  • salvamarule
  • salvamare
plural
  • salvamarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salvamar (s.m.)

etimologie:

  • Salva[re] + mar[ină]
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00