13 definiții pentru salpetru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.

SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.

SALPÉTRU s. n. Silitră. ◊ Salpetru de Chile = îngrășămînt agricol natural (constituit dintr-un azotat de sodiu natural). Salpetru de Indii = îngrășămînt agricol natural (constituit dintr-un azotat de potasiu natural).

SALPÉTRU s.n. Azotat de sodiu, de potasiu, de calciu și de amoniu; silitră. ♦ Salpetru de India = azotat de potasiu; salpetru de Chile = azotat de sodiu. [< fr. salpêtre, cf. lat. sal – sare, petra – piatră].

SALPÉTRU s. n. azotat natural de sodiu sau de potasiu și sintetic, de calciu sau de amoniu. (< fr. salpêtre)

SALPÉTRU n. Sare a acidului azotic folosită, mai ales, ca îngrășământ agricol. ◊ ~ de Chile azotat natural de sodiu, întrebuințat ca îngrășământ mineral. /< germ. Salpeter, fr. salpêtre

salpetru n. numele științific al silitrei.

* salpétru n. (fr. salpêtre. V. salitră). Barb. Salitră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salpétru (-pe-tru) s. n., art. salpétrul

salpétru s. n. (sil. -tru), art. salpétrul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SALPÉTRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitră. 2. salpetru de Chile v. azotat de sodiu; salpetru de India v. azotat de potasiu; salpetru de Leuna v. azotat de amoniu; salpetru de Norvegia v. azotat de calciu.

SALPETRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitră. 2. salpetru de Chile = azotat de sodiu; salpetru de India = azotat de potasiu, (pop.) silitră; salpetru de Leuna = azotat de amoniu; salpetru de Norvegia = nitrocalcit, azotat de calciu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SALPÉTRU (< fr.; {s} lat. sal „sare” + petra „piatră”) s. n. Azotat natural de sodiu (s. de Chile) sau potasiu (s. de India); primul cristalizează în sistemul romboedric, al doilea în sistemul rombic; frecvent apare în agregate grăunțoase compacte. Este incolor sau ușor colorat de impurități, ușor solubil și cu gust sărat. Se utilizează la prepararea acidului azotic, a unor explozivi, în metalurgie, în ins. sticlei, alim. etc. Este unul dintre principalele îngrășăminte naturale.

Intrare: salpetru
  • silabație: -tru
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salpetru
  • salpetrul
  • salpetru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • salpetru
  • salpetrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)