SALARIAT, -Ă, salariați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. s. m. și f. (Persoană fizică) care încheie un contract de muncă individual cu o persoană fizică sau juridică și se obligă să presteze munca în schimbul unui salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. salarié.

salariat, ~ă [At: PLR I, 57 / P: ~ați, ~e / E: salaria, cf fr salarié] 1-2 smf, a (Persoană) care, în schimbul unei munci depuse (ca angajat permanent), primește un salariu (1) Si: (pfm) lefegiu, simbriaș. 3 a (D. muncă, funcții etc.) Care este plătit cu un (anumit) salariu (1).

SALARIAT, -Ă, salariați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, în schimbul muncii prestate, primește un salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. salarié.

SALARIAT, -Ă, salariați, -te, adj. (Despre persoane) Care primește un salariu; (despre muncă) care este plătită cu un salariu. Ion-vodă reuși de-a face ca banii să curgă, așa-zicînd, de la sine în visteria domnească, fără concursul unei miriade de agenți salariați. HASDEU, I. V. 46. ◊ (Substantivat) Salariați agricoli. – Pronunțat: -ri-at.

SALARIAT, -Ă adj., s.m. și f. (Muncitor, lucrător, funcționar etc.) care primește un salariu. // adj. (Despre muncă) Recompensată, plătită cu un salariu. [Pron. -ri-at. / cf. fr. salarié].

SALARIAT, -Ă I. adj., s. m. f. cel care primește un salariu. II. adj. (despre muncă) recompensă, plătită cu un salariu. (< fr. salarié)

SALARIAT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care primește salariu. 2): Muncă ~tă muncă retribuită prin salariu. [Sil. -ri-at] /<fr. salarié

salariat a. și m. care primește un salariu.

* salariát, -ă adj. și s. Care primește salar.

salariat (desp. -ri-at) adj. m., s. m., pl. salariați; adj. f., s. f. salariată, pl. salariate

salariat (-ri-at) adj. m., s. m., pl. salariați; adj. f., s. f. salariată, pl. salariate

salariat adj. m., s. m. (sil. -ri-at), pl. salariați; f. sg. salariată, pl. salariate

SALARIÁT, -Ă (< fr.) adj., s. m. și f. Persoană fizică care încheie un contract de muncă individual, cu o persoană fizică sau juridică, ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă, și se obligă astfel să presteze munca pentru și sub autoritatea acestuia, în schimbul unei remunerații numite salariu. ◊ S. temporar = persoană încadrată la un agent de muncă temporară și pus de acesta la dispoziția unui utilizator, pe durata necesară, în vederea îndeplinirii anumitor sarcini precise și cu caracter temporar.