8 definiții pentru sabin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

sabin2, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor2 (1). 3 a Privitor la sabini2 (1). 4 a Caracteristic sabinilor2 (1).

SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

Sabini m. pl. popor din Lațiu, care locuia în țara Sabinului și care se contopi la urmă cu Romanii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sabín adj. m., s. m., pl. sabíni; adj. f., s. f. sabínă, pl. sabíne

sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

SABÍNI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică aparținând grupului sabbelienilor stabilită în NE Latium-ului; supusă de romani la începutul sec. 3 î. Hr. Potrivit legendei războiul a fost provocat de răpirea sabinelor, poruncită de Romulus. În 268 î. Hr. au primit cetățenie romană.

Intrare: sabin (s.m.)
sabin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabin
  • sabinul
  • sabinu‑
plural
  • sabini
  • sabinii
genitiv-dativ singular
  • sabin
  • sabinului
plural
  • sabini
  • sabinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sabin, -ă (persoană) sabină

  • 1. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo.
    surse: DEX '09

etimologie: