12 definiții pentru săvârșit severșit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săvârșit1 sn [At: CORESI, EV. 77 / V: sever~ / Pl: ~uri / E: săvârși] (Înv) 1 Sfârșit (1). 2 (Îla) Fără ~ Etern (8). 3 (Îe) A ieși la ~ A reuși să termine. 4 (Îvr) Rezultat. 5 (Îvr) Folos. 6 Moarte. 7 Săvârșire (12). 8 (Îlv) A aduce la ~ A săvârși (8). 9 Scop2 (1). 10 Intenție.

săvârșit2, ~ă [At: BIBLIA, (1688) [prefață] 6/51 / Pl: ~iți, ~e / E: săvârși] 1 a (Înv) Ceea ce a ajuns sau a fost dus până la capăt. Si: terminat. 2 a (Grm; înv; îs) Timp ~ Perfectul simplu. 3 a Perfect2. 4-5 smf, a (Îrg) (Persoană) care a murit1.

severșit sn vz săvârșit1

SĂVÎRȘÍT, -Ă, săvîrșiți, -te, adj. (Învechit) 1. (Gram.; în expr.) Timp săvîrșit = perfect simplu. Ei nicăieri n-au voit a întrebuința timpul săvîrșit a verbului, ci tot cel nehotărît; niciodată: avui, făcui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am făcut. NEGRUZZI, S. I 256. 2. Fig. Perfect, desăvîrșit. Lumea este... Ca cel mai săvîrșit cadru. CONACHI, P. 289.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂVÂRȘÍT adj. v. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, gata, ideal, isprăvit, încheiat, magistral, minunat, perfect, sfârșit, splendid, sublim, superb, terminat.

SĂVÂRȘÍT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.

SĂVÂRȘÍT s. v. calcul, cap, capăt, decedare, deces, destinație, dispariție, efectuare, executare, execuție, facere, final, fine, funcție, gând, idee, intenție, împlinire, încheiere, îndeplinire, înfăptuire, moarte, pieire, plan, prăpădire, proiect, răposare, realizare, săvârșire, scop, sfârșit, socoteală, stingere, sucombare.

TIMPUL SĂVÂRȘÍT s. v. perfectul simplu.

săvîrșit adj.v. DESĂVÎRȘIT. EXCEPȚIONAL. EXTRAORDINAR. FORMIDABIL. GATA. IDEAL. ISPRĂVIT. ÎNCHEIAT. MAGISTRAL. MINUNAT. PERFECT. SFÎRȘIT. SPLENDID. SUBLIM. SUPERB. TERMINAT.

săvîrșit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT.

săvîrșit s. v. CALCUL. CAP. CAPĂT. DECEDARE. DECES. DESTINAȚIE. DISPARIȚIE. EFECTUARE. EXECUTARE. EXECUȚIE. FACERE. FINAL. FINE. FUNCȚIE. GÎND. IDEE. INTENȚIE. ÎMPLINIRE. ÎNCHEIERE. ÎNDEPLINIRE. ÎNFĂPTUIRE. MOARTE. PIEIRE. PLAN. PRĂPĂDIRE. PROIECT. RĂPOSARE, REALIZARE. SĂVÎRȘIRE. SCOP. SFÎRȘIT. SOCOTEALĂ. STINGERE. SUCOMBARE.

timpul săvîrșit s. v. PERFECTUL SIMPLU.

Intrare: săvârșit
săvârșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săvârșit
  • săvârșitul
  • săvârșitu‑
  • săvârși
  • săvârșita
plural
  • săvârșiți
  • săvârșiții
  • săvârșite
  • săvârșitele
genitiv-dativ singular
  • săvârșit
  • săvârșitului
  • săvârșite
  • săvârșitei
plural
  • săvârșiți
  • săvârșiților
  • săvârșite
  • săvârșitelor
vocativ singular
plural
severșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

săvârșit severșit învechit

  • 1. gramatică expresie Timp săvârșit = perfect simplu.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ei nicăieri n-au voit a întrebuința timpul săvîrșit a verbului, ci tot cel nehotărît; niciodată: avui, făcui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am făcut. NEGRUZZI, S. I 256.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Lumea este... Ca cel mai săvîrșit cadru. CONACHI, P. 289.
      surse: DLRLC

etimologie: