20 de definiții pentru săruta săriuta sărota
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
săruta [At: COD. VOR. 30/6 / V: (înv) ~riu~, ~rota / Pzi: sărut / E: ml salutare] 1 vt A saluta (1). 2 vt A întâmpina (cu bucurie, cu simpatie, cu entuziasm, cu satisfacție) Si: a saluta (3). 3 vt (Îvr) A îmbrățișa (o carieră, o activitate etc.). 4-5 vtrr (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A atinge cu buzele pentru a-și manifesta afecțiunea, respectul, umilința, recunoștința etc. față de cineva Si: (pfm) a pupa, (reg) a țuca. 6 vt (Îe) ~ mâna (sau mâinile, mânușița etc.) Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată femeilor, persoanelor (mai) în vârstă sau, în trecut, stăpânilor. 7 vt (Îe) Sărutăm dreapta Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată (în trecut) preoților, domnitorilor, boierilor, stăpânilor. 8 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) cununiile A asista la cununia cuiva, a ajunge să vadă pe cineva căsătorit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. A atinge un lucru sau o ființă cu buzele în semn de afecțiune sau ca o manifestare erotică; a pupa. Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95. Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. ◊ (Poetic) Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. ◊ Fig. Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri (= dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai). ◊ Refl. reciproc. Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. ◊ Intranz. Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. ♦ A atinge cu buzele mîna cuiva, un obiect de cult (sau considerat ca atare) schițînd sărutul în semn de respect, adorație, umilință. Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. ◊ Fig. [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. ◊ Expr. Sărut mîna = formulă de salut adresată de obicei unei femei (mai în vîrstă). M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. Sărut dreapta = formulă servilă de salut adresată în trecut preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SĂRUTÁ sărút tranz. A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). ◊ Cine nu are ochi negri sărută și albaștri se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SĂRUTÁ mă sărút intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărutà v. a pune buzele pe un obiect venerat (cruce, icoană), pe fața sau pe mâinile cuiva. [Lat. SALUTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săriuta v vz săruta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărota v vz săruta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) sărút, a -á v. tr. (lat. salúto, -áre, a saluta; it. salutare, pv. cat. sp. saludar, fr. saluer, pg. saudar). Vechĭ. Salut. Azĭ. Ating cu buzele o ființă saŭ un lucru ĭubit orĭ venerat: fiu săruta mîna tatăluĭ, bătrînu săruta ĭcoana. V. gĭugiulesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sărutá (a ~) vb., ind. prez. 3 sărútă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărutá vb., ind. prez. 1 sg. sărút, 3 sg. și pl. sărútă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărút mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SĂRUTÁ vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRUTÁ vb. v. saluta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săruta vb. v. SALUTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRUTA vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sărutá (sărutát, át), vb. – 1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A SĂRUTA a face respirație gură la gură / bușon la bușon, a pupa, a pupăci, a ștampila, a țocăi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a săruta (pe cineva) în creștet expr. a fi mult mai înalt (decât cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
săruta săriuta sărota
- 1. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa.exemple
- Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26.surse: DLRLC
- La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95.surse: DLRLC
- Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69.surse: DLRLC
- Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225.surse: DLRLC
- poetic Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20.surse: DLRLC
- figurat Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32.surse: DLRLC
- Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82.surse: DLRLC
- Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403.surse: DLRLC
- intranzitiv Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384.surse: DLRLC
- Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79.surse: DLRLC
- Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19.surse: DLRLC
- Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207.surse: DLRLC
- figurat [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22.surse: DLRLC
- 1.1. expresie Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri = dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai.surse: DLRLC
- 1.2. expresie tranzitiv Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33.surse: DLRLC
-
- 1.3. expresie tranzitiv învechit Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină salutaresurse: DEX '09 DEX '98