10 definiții pentru săritoare (cascadă, obstacol)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRITOÁRE, săritori, s. f. (Rar) 1. Cascadă. Jiul... se prăbușește urlînd în săritoarea de la Zăval. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Loc peste care se sare; obstacol. Nu mă îngrijesc eu de zidul ăsta, care n-are mai mult de cinci metri înălțime; e o «săritoare» neînsemnată. La TDRG.

săritoare f. cascadă: săritoarea dela Zăval.

săritoáre f., pl. -orĭ. Rar. Loc unde trebuĭe să sarĭ, să te aruncĭ în jos, ca apa la o cascadă.

SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., s. m. s. f. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine rapid într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. S. f., s. m. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.

săritor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sărit2 + -tor] 1 a Care sare2 (1). 2 a (Îe) ~ în ochi Absolut evident Si: frapant. 3 smf (Spc) Persoană care practică probe de sărituri în diverse ramuri sportive. 4 smf (Spc; înv) Acrobat. 5 sf (Pop) Cascadă (1). 6 sf (Lpl) Familie de insecte din ordinul ortopterelor care au picioarele din urmă adaptate pentru sărit1. 7 sf (Lsg) Insectă care face parte din familia săritoarelor (6). 8 sm (Ent; reg; spc) Cosaș (5). 9 sf (Îvr; lpl) Ordin de mamifere care au caracteristica de a sări2. 10 sf (Buc; Mol) Parte a lăptocului morii de lângă roată, mai înclinată decât restul lăptocului Si: (reg) sărită2 (9). 11 sf (Reg) Ultima porțiune a ulucului pe care sunt coborâte lemnele, din munte, puțin ridicată în sus, de unde acestea cad în tason făcând un salt2 prin aer Si: (reg) sărită2 (10). 12 sf (Reg) Săritură (1). 13 sfn (Pop) Pârleaz. 14 sf Loc în care o potecă de munte se întrerupe brusc și se continuă la alt nivel. 15 sf (Reg) Piatră mare, așezată în drum care trebuie sărită pentru a putea trece drumul. 16 a (D. lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. 17 a (Asr; d. ape) Care țâșnește în sus (din pământ). 18 a (Îs) Fântână ~ Fântână arteziană. 19 a (D. oameni) Care se grăbește, care se repede (să facă ceva). 20 a (D. oameni) Care intervine grabnic într-o acțiune. 21 a (D. oameni) Care e gata să ajute pe cineva Si: îndatoritor, serviabil. 22 a (Spc; înv) Care se repede la cineva, cu dușmănie, atacându-l. 23 sf (Mun; Olt) Joc de copii nedefinit mai de aproape.

SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săritoáre (cascadă, ruptură de teren) s. f., g.-d. art. săritórii; pl. săritóri

săritoáre (cascadă, obstacol) s. f., g.-d. art. săritórii; pl. săritóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, pârleaz.

săritoare s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. PÎRLEAZ.

Intrare: săritoare (cascadă, obstacol)
săritoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săritoare
  • săritoarea
plural
  • săritori
  • săritorile
genitiv-dativ singular
  • săritori
  • săritorii
plural
  • săritori
  • săritorilor
vocativ singular
plural

săritoare (cascadă, obstacol)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Jiul... se prăbușește urlînd în săritoarea de la Zăval. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc peste care se sare.
    exemple
    • Nu mă îngrijesc eu de zidul ăsta, care n-are mai mult de cinci metri înălțime; e o «săritoare» neînsemnată. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sări + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09