7 definiții pentru sărăcire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂCÍRE s. f. Faptul de a sărăci.V. sărăci.

SĂRĂCÍRE s. f. Faptul de a sărăci.V. sărăci.

sărăcire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~ri / E: sărăci[1]] 1 Pierdere a averii sau bunăstării, a bunurilor materiale necesare vieții. 2 Scădere, împuținare a trăsăturilor calitative, a valorii, a semnificațiilor etc. corectată

  1. În original, incorect tipărit: E: săraci LauraGellner

SĂRĂCIRE, sărăciri, s. f. Faptul de a sărăci, de a deveni sărac. Cu atît sînt mai mari profiturile capitaliștilor, cu cît se adîncește sărăcirea oamenilor muncii, cu cît partea ce revine acestora din venitul național este mai scăzută. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărăcíre s. f., g.-d. art. sărăcírii

sărăcíre s. f., g.-d. art. sărăcírii; pl. sărăcíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRĂCÍRE s. 1. ruinare, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. v. pauperizare.

SĂRĂCIRE s. 1. ruinare, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. pauperizare, proletarizare. (~ maselor.)

Intrare: sărăcire
sărăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcire
  • sărăcirea
plural
  • sărăciri
  • sărăcirile
genitiv-dativ singular
  • sărăciri
  • sărăcirii
plural
  • sărăciri
  • sărăcirilor
vocativ singular
plural

sărăcire

  • 1. Faptul de a sărăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cu atît sînt mai mari profiturile capitaliștilor, cu cît se adîncește sărăcirea oamenilor muncii, cu cît partea ce revine acestora din venitul național este mai scăzută. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sărăci
    surse: DEX '98 DEX '09